shakti

Bantui linistita banca pe care stai - da, tu...ai stat mereu pe ea si plecai ochii spre pamantul umed.. TE-AM MINTIT! Tu nu stai pe banci..bancile sunt pentru oamenii a caror esenta este una moarta, plumburie..iar noi..suntem inca tineri.

Atat de tineri.....

Intorc capul dupa mainile tale goale si desi jur in fiinta mea ca le-as pastra cuminte, vad numai doua becuri albe pe o panza beata de culoare: EU si locul pentru tine. Pasii mi se supun incet,recunoscandu-mi dominatia..si cazi in existenta mea si cad si eu cu tine. E destul spatiu pentru doua inimi in inchipuirea acestui gol al linistii..in care noi tacem la fel ca niste stele grele si sculptate. Lasa-ma sa iti tin buzele intr-un sarut! NU as vrea sa iti pierzi privirea in intunericul pe care il luminez.



Suntem ultimele raze al unui soare pe care nimeni nu il intelege..suntem parti din el. Cine ne-a inteles vreodata pe noi, cine ne-a asteptat vreodata?



Oare mi-ai reprosa daca ti-ar veni cuvintele inapoi si ai stii unde ai existat atunci? Unde existi acum?..fara mine..Cuvintele sunt frumuseti orbite..Nu ai decat sa iubesti eternitatea dintre litere- golul pentru firea ta- ca sa isi deschida sertarul cu praf de vise si sa iti arate unde e adevar si unde e minciuna.

Dar singurul contrast aici, sunt eu. Aici, pot fi tot si peste tot, o grava incalcare a cartilor cu reguli pe care le-ai ascuns in tine; dar stiu ca in vene imi curge apa din gandul tau amar, dar imi ajunge cat esti tu..



Pentru tine...



N-a fost nimic din ce ar fi putut sa fie

Si ce-a putut sa fie poate s-a sfarsit

N-a fost decat o scurta nebunie....