shakti

Bantui linistita banca pe care stai - da, tu...ai stat mereu pe ea si plecai ochii spre pamantul umed.. TE-AM MINTIT! Tu nu stai pe banci..bancile sunt pentru oamenii a caror esenta este una moarta, plumburie..iar noi..suntem inca tineri.

Atat de tineri.....

Intorc capul dupa mainile tale goale si desi jur in fiinta mea ca le-as pastra cuminte, vad numai doua becuri albe pe o panza beata de culoare: EU si locul pentru tine. Pasii mi se supun incet,recunoscandu-mi dominatia..si cazi in existenta mea si cad si eu cu tine. E destul spatiu pentru doua inimi in inchipuirea acestui gol al linistii..in care noi tacem la fel ca niste stele grele si sculptate. Lasa-ma sa iti tin buzele intr-un sarut! NU as vrea sa iti pierzi privirea in intunericul pe care il luminez.



Suntem ultimele raze al unui soare pe care nimeni nu il intelege..suntem parti din el. Cine ne-a inteles vreodata pe noi, cine ne-a asteptat vreodata?



Oare mi-ai reprosa daca ti-ar veni cuvintele inapoi si ai stii unde ai existat atunci? Unde existi acum?..fara mine..Cuvintele sunt frumuseti orbite..Nu ai decat sa iubesti eternitatea dintre litere- golul pentru firea ta- ca sa isi deschida sertarul cu praf de vise si sa iti arate unde e adevar si unde e minciuna.

Dar singurul contrast aici, sunt eu. Aici, pot fi tot si peste tot, o grava incalcare a cartilor cu reguli pe care le-ai ascuns in tine; dar stiu ca in vene imi curge apa din gandul tau amar, dar imi ajunge cat esti tu..



Pentru tine...



N-a fost nimic din ce ar fi putut sa fie

Si ce-a putut sa fie poate s-a sfarsit

N-a fost decat o scurta nebunie....

Intre timp s-au intamplat multe- viata mea s-a schimbat- in bine, dar si in rau. Timpul ma face sa pierd din sentimente, iar dorinta mea de a fi fericita este dependenta de un viitor pe care nu il cunosc.. PENTRU CA VREAU SA REUSESC si mai mult, nu vreau sa (ma) dezamagesc.
Frica- e acum prezenta in gandurile mele,iar impasibilitatea de a ma putea misca emotional ma tulbura!
Nu am fost niciodata condusa si nici nu cred ca as permite asa ceva! La mine nu a fost nicand vorba de o iubire impozabila, pentru ca fac totul cu un suflet neimpozabil.
Acum, toate zilele sunt ieftine- ma trezesc si plec...ma intorc tarziu si vad cum spulber sansa la ceva mai bun. Am un sistem complex de a gandi si imi este greu sa ma schimb, nu vreau sa devin un om simplu!
CAT DESPRE EL...mi-ar placea sa fie un erou- sa ma salveze de teama asta pe care nu mi-o pot explica si care mai devreme sau mai tarziu ma va afecta- fizic si psihic. Am obosit sa ma plimb pe holurile mintii mele si ma sprijin de fiecare perete.
Senzatia de discomfort e produsa de oamenii care vor sa fac ceea ce ei isi doresc si sa gandesc asa cum ei o fac!
Si ma simt fericita doar cand ma gandesc cat as putea fi de fericita alaturi de acest EL- anonim- Fericirea este exact asa cum o visam- simpla, dar scurta. Pana si sacrificiile ma fac sa fiu entuziasmata. Libertatea mea nu este marginita- teoretic; poti stii ce copil nebunatic si incapatanat zace in mine?? Acum fug pe plaja trupului meu- cu talpile arse de soare si cu un cocktail de sentimente in mana:)- cocktail aromat!
Dar totusi mai am cateva arome de adaugat in el! Amestecul de copil- femeie m-a facut sa imi dau seama cat de scurta e viata. Vreau sa stii ca, daca as putea, as suspenda timpul, as ramane in visul meu!
Explodez de energie, am lumina in privire si sufletul meu are usile deschise, dar inauntru e vraiste- si asta pentru ca existi.
Ma agat de putinele lucruri ce le stiu despre tine si nu vreau sa te mai las sa pleci si imi doresc ca nici tu sa nu ma mai lasi sa plec. Tu..esti o umbra care mi-a invadat gandurile si care s-a tatuat pe intreg subconstientul meu. Dar tot tu, ma aduci la suprafata.:|
Toti suntem imperfecti, dar, pentru a putea trai impreuna, pentru a ne putea intelege si pentru a....fi doi..trebuie sa inchidem ochii. Mie nu imi place sa o fac! Si nici nu stiu daca as fi dispusa sa o fac! Asta e o prima varianta- sa raman eu, neclintita in "rautatea" mea- e ca o actorie- pana la urma joci rolul unui om si sunt miliarde de oameni in lume! Cine are dreptul sa iti spuna ca ai gresit? E ca la intrebarile SAT- trebuie sa alegi prima varianta care iti vine in minte (si s-a dovedit ca de multe ori e cea corecta). EU aplic ce simt


NIMENI nu poate sti ce se va intampla cu noi MAINE. Eu vreau sa cred ca stiu!